“După degringolada și glonțul (devenit deja proverbial) care ne-a șuierat pe lângă urechi cu ocazia ultimelor alegeri prezidențiale, am remarcat cu oarecare neliniște că ignoranța, educația precară și furia oarbă, fără discernământ, ne-au adus în situația de a avea mai mulți adepți ai extremismului decât aș fi crezut. Procentul e în creștere acum. Mi s-a părut periculos că mai ales tinerii au aderat atât de repede la melanjul acesta găunos între “apă, hrană, energie” și tot felul de -isme din care se desprinde ideea nocivă că străinul e de vină mereu și că noi suntem drepți ca brazii, fără pată și tributari lupului dacic și domnitorilor neprihăniți. Dar poate că m-am speriat eu degeaba și nu a fost decât o manipulare pe stil rusesc.

Și da, acesta a fost punctul declanșator: cum să ne facem meseria încercând să fim utili și să aducem în dezbatere diverse episoade neplăcute, chiar rușinoase, din trecutul nostru istoric. Nu pretindem că facem noi dreptate, nici că așezăm lucrurile în matcă dar, în același timp, nu cred că legionarii au fost mișto sau că anii comunismului au fost cool. Așa cum nu cred nici că șerpăria din politica românească, furturile, minciuna și corupția (la care am fost părtași) ar trebui să ne lase indiferenți. ” (Ionuț Caras)